Îmi plac bărbații triști

Man taking photo

Îmi plac bărbații triști. Îmi plac bărbații în ochii cărora se citește trecutul. Verde-albastru. Îmi plac bărbații care nu sunt eroii propriei lor vieți, care au greșit și au plătit pentru asta. Și care și-au asumat greșeala și au exagerat-o puțin. Cei cu privirea pierdută care, atunci când rar se întâmplă să te privească, te surprind. Te surprind pentru că privesc în tine, o calitate de care nu se folosesc. O calitate pe care nici măcar nu știu că o dețin. Se uită la tine oarecum mirat, de parcă astăzi ești altfel decât ieri. Îți zâmbesc trist dar frumos și ți-ai dori ca acum să plângă. Însă nu plâng decât rar. Pentru că plânsul e o alinare pe care nu și-o permit.

Îmi plac bărbații care citesc. Care citesc cărți și uită de tine. Care își fac o cană de ceai pe care o așează pe podea, la piciorul fotoliului și nu se ating de ea. Decât atunci când se răcește. Și o beau repede, nu o aruncă niciodată. Îmi plac bărbații cărora le e frig însă nu pretind un pulover mai gros. Sau o pătură călduroasă. Îmi plac bărbații care vorbesc puțin. Dar suficient. Care nu au multe de spus despre ei înșiși pentru a te lăsa să îi descoperi. O carte pe care ei o deschid la o anumită pagină, niciodată prima. Undeva la jumătate, între ce a fost și ce va fi. Un trecut pe care nu îl elogiază, un prezent pe care îl trăiesc și un viitor nesigur. Deloc optimist. Dar nici sumbru.

Îmi plac bărbații cărora le lipsește siguranța îngâmfată de sine. Care se îndoiesc. Care nu cunosc întotdeauna diferența dintre bine și rău. Și dacă o cunosc, nu pretind asta. Își fac planuri pe care, înainte de a le executa, le analizează amănunțit. Își fac planuri B. Just in case. Sunt neîncrezători în reușită deși planurile lor nu au dat greș niciodată. Sunt perfecționiști. Și perfecți fără să știe asta. Vorbesc rar și răspicat. Sunt calmi. Atât de calmi încât le citești furtuna din suflet. Și le detectezi nesiguranța în voce însă asta nu te deranjează. Îmi plac bărbații care nu se grăbesc. Care au timp.

Îmi plac bărbații care râd atunci când nu sunt triști. Care au un umor copilăresc. Care au capacitatea de a reduce tot ce e grav la o glumă pe care o spun degajat. La început puțin serios. Fac legături surprinzătoare între lucruri aparent îndepărtate. Se bucură atunci când râzi pentru ca umorul lor e pus în serviciul altora. Îmi plac bărbații atenți la detalii. Care observă. În tăcere. Care scriu. Își iau notițe. Adnotează cărțile pe care le citesc pentru a nu uita ce au simțit în dreptul unui paragraf. Care citesc aceeași carte în diferite etape ale vieții pentru a-și demonstra că au evoluat. Că acum înțeleg mai mult decât atunci. Îmi plac bărbații care evoluează. Și care fac din asta un scop. Un drum.

Îmi plac bărbații care iubesc natura. Care o înțeleg și o respectă. Care o cutreieră pentru a o simți de aproape. Care se bucură când văd căprioare sălbatice. Sau brândușe răsărind din zăpadă. Cărora le place marea. Și muntele. Și deșertul. În care se află. Care povestesc mai mult despre călătorii decât despre ceea ce întreprind zilnic. Care au văzut soarele răsărind de după piramide și luna ascunzându-se în mare. Care au fotografiat plante rare și insecte pe care nu le vezi decât o dată în viață. Care nu fac din țările pe care le-au cutreierat o laudă, ci o listă incompletă. Îmi plac bărbații care nu au încheiat nimic. Pentru că sfârșitul nu e decât o pecete de neînlăturat care nu înseamnă decât mulțumire cu puțin.

Îmi plac bărbații masculini cu trăsături feminine. Care nu știu că sunt frumoși. Pentru că frumusețea e o calitate pe care nu ți-o atribui, ci care îți este atribuită. Îmi plac bărbații care știu să vadă frumusețea în artă, în muzică, în literatură, în simplitatea unui sat ascuns între două văi. Care nu își însușesc nimic. Pentru că nimic nu ne aparține cu adevărat. Care știu să dematerializeze. Care nu pretind perfecțiune. Care nu beau multă cafea. Care nu dezvoltă dependență. Care au vicii care nu le fac rău, ci le servesc drept alinare din când în când.

Îmi plac bărbații sensibili. Cei puternici nu fac decât să îmi stârnească dorința de a-i domina. De a-i supune. Cei vulnerabili îmi stârnesc dorința de a-i proteja. De a-i alina. Sau alinta. Îmi plac bărbații care nu au făcut pace cu trecutul dar care sunt dispuși să ierte. Care înțeleg că anumite circumstanțe nefavorabile i-au privat de sentimentul de siguranță pe care un cămin ar trebui să ți-l ofere. Care respectă durerea lor și a celor care au suferit alături de ei din cauza circumstanțelor nefavorabile. Îmi plac bărbații care își oferă libertate. Și spațiu. Care au nevoie de singurătate tocmai pentru a se reîntoarce în mulțime.

Îmi plac bărbații singuratici. Care te lasă să îi însoțești în singurătatea lor.

Anunțuri

7 gânduri despre „Îmi plac bărbații triști

  1. Sunt rari,dar superbi…:)

  2. cosmisian spune:

    Uneori te citesc (hihi)Recunosc, timpul imi permite ocazional sa citesc, sa te citesc. De-as fi barbat, m-as cauta intre cuvintele tale, poate as fi eu. De as fi barbat si nu as fi asa, mi-as dori sa fiu. De as fi femeie, mi-as dori sa cunosc un asemenea barbat. De as fi femeie, mi-ar placea sa cunosc atat de multe despre un barbat sa pot face o asemenea descriere ilustra. Dar, sunt un simplu cititor, care s-a blocat in fascinatia ce-i revine unui cititor pasager. Ce sa spun, felicitari? Undeva in ascuns, detectez in tine, scriitoarea, o sete dupa un asemenea barbat…

  3. cosmisian spune:

    Reblogged this on Cosmisian's Blog – Ganduri Neinfinite and commented:
    Uneori te citesc (hihi)Recunosc, timpul imi permite ocazional sa citesc, sa te citesc. De-as fi barbat, m-as cauta intre cuvintele tale, poate as fi eu. De as fi barbat si nu as fi asa, mi-as dori sa fiu. De as fi femeie, mi-as dori sa cunosc un asemenea barbat. De as fi femeie, mi-ar placea sa cunosc atat de multe despre un barbat sa pot face o asemenea descriere ilustra. Dar, sunt un simplu cititor, care s-a blocat in fascinatia ce-i revine unui cititor pasager. Ce sa spun, felicitari? Undeva in ascuns, detectez in tine, scriitoarea, o sete dupa un asemenea barbat…

  4. Simona spune:

    Cât de frumos! Mă regăsesc în rândurile tale….
    O seară frumoasă!

  5. auraatudorei spune:

    Imi placoamenii care au rabdare sa descopere oameni, sa-i inteleaga… imi plac oamenii care stiu ce fel de oameni le plac si pentru ce…imi placi tu!

  6. URAGANU spune:

    De mult nu te-am mai citit. Mi-a fost dor de tine. Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: