Odă orașului-zăpadă

Image

 

 

În orașul-zăpadă ploaia de vară nu contenea.

Zăpada ducea o lupta crâncenă de supraviețuire. 

Copacii curios de înalți aveau un contur nedefinit.

Cețos. 

Mirosea a ploaie triumfătoare și a zăpadă biruită.

 

O sută douăzeci. 

De kilometri?

Nu, de minute. 

 

Ghioceii de pe pod se străduiau să vestească primăvara. 

Am cumpărat trei buchete. 

Pentru mama lui.

În fiecare dintre ele vânzătoarea pusese o brândușă mov. 

Încă îi simțeam dragostea în piept dar mă obișnuisem cu asta. 

Cercei de un verde-jad. 

 

Orașul-zăpadă miroasea a sfârșit de iarnă.

 

L-am privit cu ochii larg deschiși. 

Timp de o secundă am crezut că privirea mea l-a copleșit. 

Însă e actor. 

Unul bun. 

Erau trei surori, mi-a spus. 

 

Autiștii au o motorică stângace, i-am spus mamei. 

Și nu poți să le ceri două lucruri simultan.

Va trebui să îți cumpărăm o carte despre autism. 

A încuviințat. 

În gară, în timp ce își lua rămas-bun, mama nu a plâns. 

Înțelesese. 

 

În dojo era liniște. 

În el îmi era cald. 

Îmi vine să vomit, i-am spus. 

Era copleșitor. 

Aveam lacrimi în urechi.

Avea ochii de un albastru fosforescent.

Clopotele unei biserici răsunau tânguit. 

Cred că este o biserică în apropiere, am spus candid. 

De unde ți-ai dat seama? m-a întrebat.

Am râs. 

 

Orașul-zăpadă era armonios. Puțin trist. Ud și duios. 

 

Reclame

Un gând despre „Odă orașului-zăpadă

  1. auraatudorei spune:

    superb!!! glorios!! pur! complex! I love it!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: