Bivolul și Aurora boreală

IMG_0686

Aurora privea absentă trunchiurile negre ale copacilor. Noaptea polară începea să fie rece. Luna lui Boedromion începuse de curând. Boreas iubea răceala care se lăsa seara peste pădurile de un verde ud, neprietenos. Ea iubea luna lui Hekatombaion când căldura serii îi permitea să străbată codrul goală. Făcea asta și pentru că știa că Boreas o urmărea, făcându-se invizibil. Îi simțea atingere nevăzută cum simți un vânt rece care îți zburlește pielea pentru a se dizolva imediat în aer.

-Zeu al vântului rece de nord și aducător de iarnă, îi spuse odată Aurora, simt când mă urmărești în codru. Te simt în burtă și îți simt alintul lucios și înghețat la baza gâtului.

-Frumoasă zeiță a zorilor, dacă nu te-ai încăpățâna să te plimbi singură prin pădurea polară unde pericolele te urmăresc la tot pasul, nu ar trebui să devin invizibil, ci te-aș însoți bucuros. Chiar așa, de ce insiști să străbați codrul singură? Soră a zeului soarelui și a zeiței lunii, de ce te însingurezi?

– Titan al vântului rece ca gheața polară, codrul mi-e prieten, iar lupii polari mă însoțesc oriunde merg. Blana lor argintie strălucește luminată de razele surorii mele Selene. Tu crezi că a anunța zorile e o sarcină atât de ușoară? De unde știi când vin zorile? Sora mea Selene și fratele meu Sol trec unul pe lângă altul fără să își spună un cuvânt. E un jurământ pe care l-au făcut la începutul lumii. Cât se poate de imatur, dacă mă întrebi pe mine. Trecerea de la zi la noapte era un fenomen clar la începutul lumii, nimic pretențios. Selene obosea și îl striga pe Sol să îi ia locul pe cer. Dar, în urma unei discuții puerile, Selene a jurat să nu îl mai strige atunci când obosea pe cer, sperând că Sol nu se va trezi la timp și lumea ar rămâne în întuneric. Părinții mei au încercat să o convingă să renunțe la această răzbunare puerilă dar ea e de neînduplecat. Și atunci m-au rugat pe mine să rămân trează toată noaptea și să surprind momentul când Selene obosește și să strălucesc până Sol se trezește. Oamenii au nevoie de lumină. Sigur că nu sunt capabilă de lumina lui Sol dar și lumina mea, timidă și rece, e suficientă pentru a nu îi lăsa în beznă.

Boreas o asculta prefăcându-se interesat de povestea pe care o auzise de sute de ori. Îi plăcea cum se încrunta când povestea despre familia ei. Și își imagina că îi sufla peste buze într-atât încât să i se aștearnă un strat de gheață pe ele. Un strat pe care și-ar fi dorit să îl lingă pentru a-l topi. Era de o frumusețe străvezie, iar pielea îi era verde-albăstruie, de culoarea scrumbiilor pe care le văzuse când se plimba deasupra oceanului polar.

În seara în care Aurora privea absentă trunchiurile negre ale copacilor polari, Boreas lipsea. Tânjea după atingerea lui invizibilă. O atingea încet pe spate, jucându-se în spațiul dintre vertebrele ei străvezii. Apoi pe umeri. Apoi la rădăcina părului ei de un albastru înghețat. Se certaseră în noaptea precedentă. Motivul îi era încă neînțeles. Se lăsase însoțită în plimbarea ei nocturnă de Pan, cel cu înfățișare ciudată, jumătate om, jumătate animal. Protector al turmelor și păstorilor, se afla în pădurea polară pentru a proteja o turmă de oi polare care, pentru că luna lui Hekatombaion se sfârșise, se îndrepta spre casă. Însă lupii polari o adulmecaseră din depărtare și se apropiau mișelește de ea. Îl găsise în pădurea polară, sprijinit de trunchiul unui copac negru. Cânta. Îl știa doar din auzite și acceptase să o însoțească fără să realizeze că Boreas avea să se supere. Discutaseră preț de câteva ceasuri despre frumusețea pădurii polare, despre turmele pe care el le îsoțise toată vara și despre lupii polari pe care Aurora îi promise să îi domolească. Atât.

Boreas simțea cum toate pietrele reci din pădurea polară se adunaseră în pieptul și mintea lui. O grămadă de stânci colțuroase îi crestau sufletul, iar din crestăturile adânci curgea durere. Era trist și tot în jurul lui era furie, lăcomie, egoism și răutate. În el se învălmășeau sentimente din cele mai neobișnuite: teamă, furie, dragoste, bunătate, înțelegere, gelozie, răutate, indiferență. Cuvinte ale Aurorei se amestecau urât și îl scormoneau în creier, în inimă și în tot ce era el. Își aminti povestea bivolului, pe care i-o spusese Poseidon, zeu al mării care văzuse bivolul pe țărmul Continentului Fierbinte.

Un bivol alungat de arșița verii ecuatoriale și-a găsit alinarea într-o mlaștină în care s-a ascuns de razele ucigașe timp de trei zile. Un paradis mâlos care îi alina pielea groasă chinuită de insecte. Un paradis pe care nu îl împărțea cu nimeni și în care se simțea rege. Însă căldura a uscat puțina apă din malul în care bivolul domnea liniștit, iar malul s-a uscat transformând-se într-un paradis-închisoare, o capcană mișelească în care era imobilizat. Bivolul a agonizat câteva zile în căldura toridă a savanei, răgând amarnic în speranța salvării. Însă răgetul nu i-a fost ascultat de Divinitate, ci perceput de doi lei înfometați. Scufundat în mal până mai sus de piept, cu spatele și capul dezgolit, prizonier într-un paradis uscat. Zărind-l, leii au sărit pe spatele lui și cu o furie sălbatică și lipsită de sentimente, au început să îl mănânce de viu. Nu puteau să îl sugrume și să îi mănânce carnea moartă așa că și-au înfipt colții în pielea groasă care cunoscuse paradisul și rupeau bucăți din el în răgetele monstruoase ale bivolului.

Boreas se simțea asemenea bivolului. Incapabil de a face ceva în timp ce durerea sfâșia bucăți mari din el. Un dor furios ce îl făcea să urle. O furie asemănătoare cu cea a unui vânt care ridică în cer tot ce îi stă în cale. O iubea. O iubire pe care nu putea să și-o explice. O iubire albastră-străvezie ca pielea ei. O iubire singulară. Unu la unu. În care Pan nu își avea locul. O iubire pe care trebuia să i-o spună. Dar nu în cuvinte. Se ridică repezit și închise ochii. Furia și dragostea se amestecaseră într-atât încât se contopiseră. Ajunse într-o fracțiune de secundă în codrul polar. O văzu rătăcind printre copacii negri. Lumina ei, cea pe care zorii o împrumutau, era pală. Discretă și minunată prin discreția ei. Verde-albăstruie, mov-roșiatică, alb-stăvezie.

Aurora își privi picioarele desculțe și se simți tristă. I se făcu frig și tresări. Îl simți. Un vânt rece o îmbrățișă. Lumina care o înconjura se împrăștia ușor îndepărtându-se de trupul ei, la fel cum norii sunt împrăștiați de vânt. Fuioare de lumină se despărțeau de carnea ei străvezie și erau spulberate printre copacii negri, luminându-le trunchiurile întunecate de noapte. Furioare verzi-albăstrui, mov-roșiatice, alb-stăvezii. Boreas! Îl strigă speriată de fuioarele de lumină care se nășteau pentru prima dată din ea. Aurora! Îi auzi glasul. O iertase.

Ies afară și privesc cerul. E senin. E prima dată când văd aurora boreală. E albă acum și e ca un vis pe cer. Se schimbă cu repeziciune și cuprinde cerul. Are forme bizare și te amețește. Afară e rece. Un rece de toamnă. Toamnă polară. O ceață albă. Ca o vrajă ce încearcă să te amețească și să te ia cu ea. Să te pierzi în ea. Să uiți cine ești și unde ești. Niște iele se mișcă cu viteză pe cer luând forme din cele mai bizare, dispărând brusc ca apoi să reapară, acoperind tot cerul sau doar bucăți din el într-un joc pervers din care ochii mei nu înțeleg decât că ceva se mișcă. Sunt vrăjit. Inima îmi bate tare. O bucurie copilărească mă cuprinde încet. Ca mângâierea mamei, ca săruturile iubitei, calde și plăcute. Lumina umple tot universul din mine. Tot cerul sufletului meu se umple de tine. Și de dragostea ta.

Bivolul simți razele soarelui care îi atingeau oasele de pe care carnea fusese sfâșiată. Un vânt rece, neașteptat, îi uscă ochii. Nu mai simți malul uscat. Nu mai auzi bâzâitul insectelor, iar leii nu mai păreau fioroși. Vântul era încărcat de energie. O lumină verde-străvezie îl înconjură și păru să audă două voci. Un bărbat și o femeie care se strigau în văzduh.

-Aurora!

-Boreas!

-Aurora!

-Boreas!

Anunțuri

2 gânduri despre „Bivolul și Aurora boreală

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: