Dans non-existențial

img_2208

Am stat până târziu

Dar mă culc acum.

Sunt lângă tine, îți sărut spatele gol și gâtul.

Te miros.

 

Miroși a somn

Și a bărbat care doarme lângă dragostea lui.

A curat

Și a piele ușor transpirată.

 

Îți spun cum aștept să vină dimineața

Să îmi vorbești, să râzi, să mă dorești din nou.

Îți mulțumesc că m-ai ales.

Pe mine.

 

Îmi lipesc urechea de spatele tău

Și îți aud inima bătând.

Nu îmi vine să cred că ești din carne și oase.

Tu ești suflet, aproape ireal.

 

Mă întorc mereu la tine,

La esența ta.

Albastră.

Blândă.

 

Îți sunt supusă și stăpână,

Mamă și copil,

Soție și amantă.

Sunt aici cu tine.

 

A trebuit să călătoresc prin timp ca să te întâlnesc.

Poate mi-am părăsit secolul,

Sau țara,

Sau părinții.

 

Te-am urmat, așa cum mi-ai cerut.

Te miros.

Miroși a câmp de grâne ude dimineța când lumina încă doarme.

Miroși a copiii pe care ți-i voi dărui.

 

A podul casei în care vom locui.

Acolo am păstrat amintirile.

Da, e atâta frumusețe în lume,

Uitată în poduri de case locuite de suflete care atârnă în univers

Într-un dans non-existențial.

 

Din noi au rămas doar oameni.

Copii, nepoți, strănepoți.

Viață.

Cred că ți-am scris o poezie.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: