Decembrie

 

img_4142

Tu îmi cunoști inima

Și corpul

Și dragostea de litere

Și singurătatea

 

Ochi mari, albaștri-fosforescenți

Care se aprind atunci când plânge

Sau râde

Păr roz, moale ca penele de păun din casa Străbunicii

 

Mi-ai spus povestea râsului împușcat de vânător

M-ai prevenit

Nu am ascultat, eram prea fericită

 

Are privirea limpede

Și întrebătoare

E sânge din sângele meu

Azi i-am cântat colinde

 

Mi-ai povestit despre Revoluție

Și despre copilăria ta

Am vizitat unitatea militară într-un noiembrie rece dar însorit

Totul părea părăsit

 

Gene lungi, auburn

Are chipul senin, blând

Și pleoapele presărate cu vene mici, de un roșu-rubiniu

Ca niște fluvii reduse la grosimea unui fir de păr ca să încapă pe o hartă

 

Tu îmi cunoști sufletul

Și pielea

Și firea răzbătătoare

Și frica de a trăi

 

Fiica zeului Ra.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: