La înmormântarea ta cerul era de un albastru fosforescent,
Presărat din loc în loc cu nori de un alb moale, scărmănat.
În țara-surogat li se spune nori-oaie, denumire hazlie dar inteligentă oarecum.
De fiecare dată când mă uitam la cer era altfel, la fel de albastru, dar norii alergau unii după alții,
Ca o turmă de oi în continuă mișcare. Neliniștitor.
Soarele mi se părea prea puternic, înțepător, dar rezonabil.
O zi luminoasă de vară, ca una din acelea pe care le-am trăit împreună,
În grădină la Argestru,
Sau pe un munte, în căutare de înalt, de flori de colț, sau de liniște.
Sau de timp petrecut împreună cu prieteni.
Iarba din cimitir era de un verde curat, așa cum numai iarba la munte e.
Un verde sănătos, gras, plin de viață.
Groparul cosea iarba dintre morminte.
Mă uitam la el și mă gândeam la meseria asta.
Să sapi o groapă în pământ în care pui un om, un copil, un frate, un părinte, un bunic, un univers.
O groapă în care pui dragostea cuiva.
Florile din iarbă erau mici, mov sau portocalii, roz sau albe,
Așa cum numai florile la munte sunt,
Discrete, ușor de trecut cu vederea dar prezente.
Ți-au ales un loc binecuvântat, înconjurat de dealuri pe care cresc brazi,
Copaci așa cum numai la munte cresc, drepți, fermi, imperturbabili.
Am văzut atâtea păduri împreună și am urcat atâția munți,
Demult.
Și totuși, când ți-am citit memoriul, totul a dispărut –
Norii-oaie, soarele, iarba, florile, brazii.
Universul în jurul meu era gol, în starea lui de început, înainte ca Dumnezeu să creeze lumina, Cerul și Pământul.
Nimic nu începuse încă,
Și totul se terminase iremediabil.
La înmormântarea ta și în ziua precedentă au venit oameni.
Mulți oameni, foarte mulți oameni, toți te iubeau.
Cel mai bun om de pe Pământ, așa ți-au zis.
Și toți mi-au zis același lucru: că vorbeai des despre noi doi.
Nu ne ești necunoscută, mi-au mărturisit,
Te știm din povești.
Spune-mi, ce suntem noi?
O poveste care a învins moartea?
Dacă închid ochii, te văd lângă un foc,
Mereu în pantaloni scurți, făcând de mâncare.
Sara, aseară, înainte să adoarmă, a spus:
Focul nu s-a stins!
Ajutase un vecin să facă un foc de grătar
Și se bucurase nespus de o astfel de responsabilitate.
Nu, focul nu s-a stins!
cristinawinters 