FEMEI ȘI FLORI

E ceva foarte tandru între femei și flori,

Un fel de relație ancestrală între cele care dau viață și cele care o înfrumusețează,

Un univers într-o sămânță,

O prietenie tacită, o admirație reciprocă,

O complicitate poate.

Străbunica iubea florile de câmp,

Le cosea pe ii și pe ștergare,

Pe cergi și prosoape, admirată în tot satul pentru iscusința ei în a le reda atât de … vii.

Îmi amintesc culorile aprinse, proaspete, nuanțe de verde, albastru, mov, roșu și galben arzător.

Pe masa de lângă geam, cel care dădea în cerdac, era o vază cu flori de câmp care se uitau spre munte,

Visătoare și vii, vremelnice dar cusute în veșnicie.

Bunica iubea garoafele,

Nimic nu o bucura mai mult decât buchetul pe care îl primea la sfârșit de an școlar,

În semn de recunoștință și respect.

Era născută în ultima zi a anului școlar, într-un iunie mereu însorit în care copiii se bucurau de începutul vacanței de vară.

Era severă și corectă, fermă în felul în care se adresa, autoritară dar, în prezența florilor din vaza din bucătărie,

Era … bunica mea, echilibrată și cumpătată, modestă și ușor tristă.

Mama și-ar fi dorit să fie inginer horticultor,

Locul ei e între flori și arbori, însă viața nu e mereu îngăduitoare cu noi.

Pervazurile geamurilor în casa ei sunt locuite de ghivece mici,

Plante pe care încă nu le vezi dar care sunt acolo,

O rădăcină, ceva încă inaccesibil celor ce nu cunosc arta florilor, ca mama.

Le vorbește blând, știe exact câtă apă să le dea și iarna le pune pe cel mai jos raft al cămării,

‘Au nevoie doar de întuneric’, îmi explică.

Nu am înțeles niciodată cum o floare se poate naște din întuneric,

Însă în fiecare primăvară prezicerea mamei se adeverește,

Niște frunze cărnoase, de un verde-brad și flori, zeci de flori de culori la fel de aprinse ca cele de pe ștergarele Străbunicii,

Culori care de la an la an se schimbă pentru că mama crează unele noi iarna,

Când totul se întâmplă în ghivecele puse la întuneric.

Femeile din familia mea și florile lor,

O înțelegere profundă, reciprocă,

O prietenie pe viață,

O complicitate chiar,

O sensibilitate pe care nu și-au permis-o decât în prezența florilor.

Florile de câmp cresc în ograda în care Străbunica nu a mai călcat demult,

Garoafele vestesc perpetuu începutul vacanței de vară;

Le voi așeza pe mormântul Bunicii cu vedere spre Orașul-zăpadă.

Florile mici ale mamei ocupă pervazurile înguste,

Încăpățânându-se grațios să trăiască,

La fel ca ea,

Cu o eleganță de care doar femeile și florile sunt capabile.