Au trecut trei ani de atunci,
Dar unele poezii se scriu când vor ele.
Toate poeziile se scriu când vor ele.
Era un început de vară
Vara, în Țara-surogat e ceva relativ.
Câteodată binevoitoare, câteodată înșelătoare,
Niciodată stabilă, statornică.
E genul de artist pe care îl vânezi,
Cred ca e și genul de bărbat pe care îl vânezi.
Concertele lui sunt rare, prețioase, delicate.
Intime, ca o piatră de o culoare incertă pe care o găsești pe plajă,
Pe care o ridici grijuliu în palme și în transparența ei vezi ceva ce nu ai mai văzut,
O țară îndepărtată, de cealaltă parte a oceanului,
Și vrei să o așezi în nisipul din care a venit dar nu poți
Pentru că îți dorești să o păstrezi
Și o iei cu tine.
Cerul din seara aceea promitea ploaie.
Am luat-o de la gară.
În drum spre teatrul de vară m-a întrebat cum e să fii mamă.
Nu mai știu ce am răspuns dar cred că i-am zis că e greu,
Așa simțeam atunci.
Teatrul era în aer liber, într-un fel de pădure,
Îmi amintesc copacii înalți din spatele scenei care se legănau în vântul rece.
Începuse să plouă, iar noaptea se lăsa ușor peste oameni.
Nu îmi era frig, îl așteptam.
Vremea nu are nicio putere atunci când aștepți un bărbat care te-a făcut curioasă,
Îl știam de mult dar nu îl văzusem niciodată.
M-a întrebat care e melodia mea preferată,
Accidental Babies, i-am spus.
A râs.
O admir cum admiri o soră mai mare, pe care o iubești și ți-e un pic frică de ea,
Pentru că știi că e mai mult decât tine.
Era mai mic de statură decât îmi imaginasem.
Și mai fragil decât îmi imaginasem,
Genul de bărbat de a cărui delicatețe te îndrăgostești pe loc,
Care te vede pentru că se uită cu adevărat la tine.
Care îți cântă numai ție,
Nu unui teatru de vară plin de oameni uzi.
Totul s-a oprit când a părăsit scena și a venit mai aproape de public.
El și chitara lui.
A cântat Accidental Babies,
Sau cel puțin asta am auzit eu.
Fulgera și totul părea supranatural.
El, muzica lui, ploaia, eu.
E ca o ploaie de vară,
Rece și caldă,
Rapidă, pasională,
Cu un suflet pe care nu îl poți descrie în cuvinte dar pe care îl simți.
Rareori am întâlnit o femeie mai determinată,
Care crede în bine și în puterea fiecăruia de a schimba lumea,
De a ajuta copiii din Țara-mamă,
De a-i salva pe toți.
Între timp a devenit mamă,
M-am bucurat pentru ea ca pentru o soră mai mare,
Pe care o iubești profund pentru ceea ce e,
Mult mai mult decât vei fi tu vreodată.
Muzica lui mă însoțește de mulți ani,
Ca un prieten care îți cunoaște secretul
Și durerea.
A plecat ca toți bărbații care îți dorești să rămână,
Subit, prematur.
Fulgera prea tare și organizatorii concertului au decis că era periculos.
Vara în Țara-surogat e neiertătoare,
Rece și caldă,
Prietenoasă și dușmănoasă.
What about me?
[mai 2021]
